sâmbătă, 25 iunie 2011

Să punem început bun, să ne mărturisim ...

"Din vreme să ne mărturisim şi să ne pregătim ca atunci când vine ceasul să fim cu traista legată la gură, după uşă, colo ... A venit ceasul, iei traista şi pleci. Dar ca să te gândeşti să pui în traistă atunci, în clipa morţii ... atunci nu mai poţi, dragul meu, atunci nu se mai poate ... Atunci nu!

Era o babă, Catrina o chema. Şi ea vorbea cu moartea cum vorbim noi acum:
«Sfântă Moarte, mă rog matale să-mi spui când ai să mă iei ca să mă pregătesc şi eu, Sfântă Moarte». Şi tot aşa «Sfântă Moarte» azi, «Sfântă Moarte» mâine ... Şi tot vorbea cu moartea, dar n-o vedea.
De la o vreme iaca apare moartea:
«Hai, Catrină. Eşti gata? Hai, că am venit să te iau ...»
«Săraca de mine, Moarte Sfântă, cât te-am rugat eu să vii să-mi spui când vrei să mă iei! Să-mi fi spus mai înainte ... Dar n-ai venit, Sfântă Moarte, să-mi spui ...»
«Cum n-am venit Catrină ?! Te-a durut vreodată urechea?»
«Da, m-a durut ...»
«Te-a durut capul, Catrină?»
«Da ...»
«Catrină, dar inima, dar vreun picior ?»
«M-a durut ...»
«Eu eram, Catrină! Eu îţi spuneam atunci să te pregăteşti că îndată oi veni să te iau.»
«Da' bine, aşa ai vorbit tu cu mine, Sfântă Moarte?!»
«Apoi eu aşa ştiu a vorbi, Catrină ...»
Şi a luat-o pe Catrina.

Ca să vezi ... Uite aşa ştie ea a vorbi cu noi. Ca atunci când eşti vinovat, ai făcut vreo poznă şi, înainte de a te duce la închisoare, întâi îţi trimite somaţia, pe urmă citaţia şi apoi mandatul - şi gata. Hai, de-acuma ... Te duce, nu te mai lasă.
Somaţia este un junghi, ca să te pregăteşi, să te spovedeşti la duhovnic.
Citaţia este o altă durere, ca să te şi împărtăşeşti.
Şi când a venit mandatul, nu te mai lasă ... Gata! «Te iau!» Pregătit, nepregătit ... «Bogdaproste c-am gătit... Am terminat ... Hai».
Gata, tătucă ... Să nu te sminteşti de trăsnăile mele.

Aşadar, tare ar fi bine ca din clipa asta să punem început bun, tătucă.
Fiindcă lucrurile trec, trec la vale şi vine clipa când va rândui Dumnezeu să dai examenul cel mai de pe urmă ...
Eheei ... acela de pe urmă este examen, nu glumă!
Acela să-l reuşim, tată, că atunci nu mai încap nici intervenţii, nici avocaţi, nici orice altă învăţătură - decât numai faptele, dacă le-ai făcut."

Părintele Paisie Olaru