tag:blogger.com,1999:blog-62182232098391287212024-03-13T12:27:44.229+02:00Blog dedicat Părintelui Paisie Olaru (Schitul Sihla, Mânăstirea Sihăstria)Parintele Paisie Olaru de la Manastirea Sihastriaadminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.comBlogger65125tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-2173839033503935952016-09-13T11:31:00.001+03:002016-09-13T11:32:30.393+03:00DeciziiOrice faci, să vezi cu ce scop faci și dacă este bun scopul.<br />
Iar dacă faci ceva pentru lauda lumii, <b>nu are nicio valoare</b>.<br />
<br />
<span lang="EN-US"><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span></span><br />
<span lang="EN-US"><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul", pag 132 - Arhimandrit Ioanichie Bălan, Ed. Doxologia, 2010)</span></span></span> adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-61301363269480498432015-06-20T09:38:00.001+03:002016-09-13T11:33:32.824+03:00Din scurte învăţături adresate în scris ucenicilor din mănăstiri şi sate. Şi o dovadă de dragoste<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
Dragul tatei, lasă-te în grija lui Dumnezeu!<br />
<br />
Dacă nu cerem iertare şi nu iertăm, în zadar aşteptăm Paştele! Putem spune că suntem egali cu cei ce nu cred în Înviere.<br />
<br />
Să vă păziţi să nu auziţi, nici să vedeţi ale altora slăbiciuni, ci numai şi numai păcatele voastre. Dacă vrei să ai pace, să cauţi şi pacea altora. [...]
<br />
<br />
Dacă te vei potrivi gândurilor şi nu le vei mărturisi, nu
vei ajunge bine. Ia seama la ce gândeşti, ia seama ce vorbeşti şi ia
seama ce faci, că vrăjmaşul nu doarme. [...]
<br />
<br />
Niciodată să nu scoţi la iveală vorbele auzite şi să nu faci răzbunare, că nu-i creştineşte.<br />
Ci să vezi şi să nu vezi, să auzi şi să nu auzi.<br />
Să ceri iertare de la cei pe care crezi că i-ai supărat şi să-i ierţi din inimă pe toţi, să nu ai vrăjmaş pe nimeni.
<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<b>***
</b></div>
<i>(însemnare pe un bileţel)</i><br />
Să ne rugăm pentru pacea în ţară, pace în casă şi în sufletele noastre.<br />
Vă doresc toată pacea sufletească şi un colţisor de Rai.<br />
Cu dragoste.<br />
Paisie <br />
<br />
<div style="text-align: center;">
<b>***</b></div>
Odată a venit la Mănăstirea Sihăstria un creştin de departe, dorind să cunoască pe Părintele Paisie. Auzind că este în grădină la ascultare, s-a apropiat de intrare şi, văzându-l, l-a întrebat chiar pe el:
<br />
- Cine este Părintele Paisie, că doresc să vorbesc cu dânsul?
<br />
Iar bătrânul, smerindu-se, i-a spus:
<br />
- Este un călugăr, neputincios şi bolnav! Ce treabă aveţi cu el?<br />
<br />
Dar văzând pe credincios că pleacă întristat de la dânsul, l-a ajuns din urmă, l-a invitat la chilia sa şi mult l-a folosit cu cuvântul său blând şi smerit.
<br />
<br />
<br />
<span lang="EN-US"><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 121 şi 141, Ed. Doxologia)</span></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-23203031834889798352015-04-19T14:23:00.000+03:002015-04-25T11:13:17.574+03:00Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat!<i>- preluat de pe <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/iarta-ma-doamne-ca-mult-te-am-suparat" target="_blank">doxologia.ro</a> - </i><br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-Tklielu_vgk/U3npZ1MDCEI/AAAAAAAAA3Y/kvHMM8S7pGU/s1600/Parintele-Paisie-Olaru.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-Tklielu_vgk/U3npZ1MDCEI/AAAAAAAAA3Y/kvHMM8S7pGU/s320/Parintele-Paisie-Olaru.jpg" /></a></div>
Părintele Paisie, zăcând în ultimii săi ani în pat, cu un picior rupt, fără vedere, din cauza unei duble cataracte la ochi, şi aproape surd, la vârsta lui de peste 90 de ani, ori de câte ori avea câte o tulburare sau durere sau mâhnire, el se ruga şi plângea, zicând în taină: <i>"Iar am supărat pe Dumnezeu!"</i><br />
Apoi striga încet, cu lacrimi:
<i>"Iartă-mă, Doamne, că mult Te-am supărat! Măicuţa Domnului, nu mă lăsa că nu mai am nici o putere! Încotro s-apuc şi unde să mă duc? Te aştept, Iisuse bun, Te aştept aici, plângând în drum!..."</i><br />
<br />
Ucenicul, vâzând durerea părintelui, plângea şi el de mila lui. Dar bătrânul nu ştia că este în chilie. Apoi iar se însenina la faţă, se însemna de trei ori cu Sfânta Cruce, îşi ştergea lacrimile cu un prosop şi continua să se roage în taină cu rugăciunea inimii, clătinându-şi uşor capul între perne.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 125, Ed. Doxologia, 2010)</span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-38810359812947525202015-02-12T09:08:00.003+02:002015-02-12T09:08:53.493+02:00Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa<i>- preluat de pe <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/sa-ne-lasam-voia-domnului" target="_blank">doxologia.ro</a> -</i><br />
<br />
Să te lași în mâna Domnului, ca lutul în mâna olarului.<br />
Să cerem ajutor de la Domnul și să ne lăsăm în mâna Lui.<br />
Dacă ne lăsăm în voia lui Dumnezeu, să fim siguri că nu ne va lăsa.<br />
De vrei să asculți și să te folosești, taie-ți voia și lasă-te în voia lui Dumnezeu și primește cuvintele și dragostea noastră.<br />
<br />
Când darul lui Dumnezeu se apropie de inima omului, atunci toate i se par ușoare; iar când se depărtează harul, atunci toate i se par grele. Dumnezeu, pe cine iubește, îl ține aproape de El, ca nu cumva libertatea să-i schimbe mintea și înșelăciunea lumii să-i câștige sufletul.<br />
<br />
<span lang="EN-US"><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 26, Ed. Trinitas)</span></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-43029914397798882612014-11-23T18:34:00.005+02:002017-06-21T11:26:33.848+03:00Monahia Maria Bălan despre Părintele Paisie<i>Fragmentul este extras dintr-un interviu cu Monahia Maria Bălan, Mănăstirea Agapia, 2000.<br />
Monahia Maria Bălan este sora Arhimandritului Ioanichie Bălan, cunoscutul scriitor bisericesc şi duhovnic de la Mănăstirea Sihăstria, trecut la Domnul în anul 2007.</i>
<br />
<br />
<b>Pr. drd. Petru Sidoreac: </b>Aţi pomenit de dragostea de tată a părintelui Paisie. Avea în limbajul său anumite cuvinte care exprimau acest lucru?<br />
<br />
<b>Monahia Maria: </b>Da. Ne spunea "tătucuţă" şi ne strângea cu multă dragoste la piept, ca să ne dea încredere, să ne deschidem inimile înaintea sa. Câteodată, poate purtam poveri prea grele şi Părintele ne dădea un imbold să ne deschidem sufletele, ne vorbea cu atâta bunătate şi ne îndemna să ne descărcăm "sacoşele" grele.<br />
<br />
<b>Pr. drd. Petru Sidoreac:</b> Părintele era aspru sau blând la spovedanie? Canoanele, sfaturile sale se puteau duce cu uşurinţă?<br />
<br />
<table align="center" cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-ssmW-Wm1_0Q/VHILNYo3ppI/AAAAAAAAA44/r7Uqf9hhOnY/s1600/Parintele-Paisie-Olaru.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="https://1.bp.blogspot.com/-ssmW-Wm1_0Q/VHILNYo3ppI/AAAAAAAAA44/r7Uqf9hhOnY/s1600/Parintele-Paisie-Olaru.jpg" width="228" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><span class="st">Text scris pe crucea mormântului</span><br />
<span class="st">Părintelui Paisie (M-rea Sihăstria):</span><br />
<i><span class="st">"Ajutorul şi Izbăvitorul meu</span></i><br />
<i><span class="st">eşti Tu, Doamne, nu zăbovi.</span></i><br />
<i><span class="st">Fericiţi cei milostivi că aceia se vor milui."</span></i></td></tr>
</tbody></table>
<b>Monahia Maria:</b> La prima vederea părea mai aspru, dar când te cunoştea şi când te arătai neputincios la picioarele lui, te aşezai în genunchi şi luai vreo binecuvântare sau te spovedeai, aveai toată încredinţarea că stai în faţa unui om care te înţelege şi te compătimeşte pentru şchiopătările tale.<br />
<br />
<b>Pr. drd. Petru Sidoreac: </b>Ce virtuţi mai deosebite aţi văzut la Părintele Paisie?<br />
<br />
<b>Monahia Maria:</b> Dorinţa uriaşă de a salva pe fiecare om.<br />
<br />
[...]<br />
<br />
<b>Pr. drd. Petru Sidoreac:</b> Unii dintre ascultătorii noştri care au telefonat la Radio Trinitas au întrebat de ce Părintele Cleopa şi Părintele Paisie nu sunt canonizaţi. Ce părere aveţi despre acest lucru?<br />
<br />
<b>Monahia Maria:</b> Aşa a fost întotdeauna. Sfânta Teodora - sute de ani au trecut pănă a venit vremea. Dar în inima credincioşilor care i-au cunoscut pe amandoi sunt convinsă că ei sunt sfinţi pentru că şi-au sfinţit viaţa lor şi au încercat să modeleze atâtea şi atâtea suflete pe calea aceasta a sfinţeniei.<br />
<br />
<br />
<span style="color: #783f04;"><b>Pr. drd. Petru Sidoreac</b>,</span><br />
<span style="color: #783f04;">Biserica "Sf. Mare Mc. Gheorghe", Tesalonic, Grecia </span><br />
<i><span style="color: #996633;">(fragmentul se găseşte în cartea </span></i><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">"Părintele Paisie Olaru, povăţuitor spre poarta Raiului - in
memoriam", ediţie îngrijită de Arhimandrit Timotei Aioanei şi Pr.
Constantin Prodan, ediţia a II-a, Ed. Doxologia, 2010, pag. 225-226)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-53112608237182231412014-11-21T22:07:00.002+02:002015-04-25T11:09:55.902+03:00Lidia Ionescu Stăniloae despre o întâlnire cu Părintele Paisie<i>- <a href="http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/intalnirea-dintre-parintele-dumitru-staniloae-parintele" target="_blank">preluat de pe Doxologia</a> -</i><br />
<br />
Spre sfârşitul anilor şaptezeci a venit în România Olivier Clément cu
familia. Am făcut împreună o călătorie prin ţară. Am trecut prin Cheile
Bicazului şi ne-am îndreptat iar spre Sihăstria şi Sihla.<br />
Cel mai important moment al acestui drum a fost întâlnirea cu
părintele Paisie de la Sihla. Între timp se făcuse drum de maşini peste
munte şi am putut ajunge toţi sus, fară efort.<br />
<br />
[...]<br />
<br />
Părintele Paisie era un călugăr modest, bătrân, un chip de sfânt. Nu
mai vedea bine şi din cauza asta umbla cu paşi şovăielnici prin
chiliuţa lui îngustă şi cu desăvârşire săracă.<br />
I se spusese că vine părintele Stăniloae cu nişte străini şi se
pregătise de oaspeţi: îl pusese pe unul din fraţi să aducă o căldare de
apă proaspătă, în care răsturnase o pungă de zahăr şi storsese o
mulţime de lămâi.<br />
<br />
Nici n-am încăput toţi în chilie. Erau de faţă Olivier Clément cu soţia
şi cei doi copii, părintele Bordaşiu cu soţia şi noi. Se mai adăugaseră
nişte călugări tineri din Sihla.<br />
Ceea ce m-a frapat de la bun început a fost lumina din odaie. Era
foarte strâmt acolo, prin ferestruicile ca de jucarie nu răzbăteau
razele de afară. Totuşi încăperea strălucea, părea că undeva, sub grinda
joasă, s-ar fi ascuns soarele. Un soare special, aparţinând numai
părintelui Paisie, creat de Dumnezeu numai pentru chilia lui. După aceea am înţeles: lumina nu venea de altundeva. Venea de la
părintele Paisie, de la făptura lui măruntă, îmbrăcată într-o rasă
neagră-vineţie, roasă de atâta purtat.<br />
<br />
Când au intrat oaspeţii, s-a îndreptat spre tata şi s-a aplecat până la
pământ sărutîndu-i mâna. Tata s-a apărat: „Vai, părinte Paisie, se
poate?” şi s-a aplecat la rândul lui, încercând să sărute mâna
părintelui Paisie. Apoi s-au îmbrăţişat. Olivier Clement urmărea scena
cu ochii în lacrimi şi a îngenuncheat, cerând să fie blagoslovit.<br />
Am îngenuncheat toţi, şi părintele Paisie ne-a binecuvîntat: „Domnul...”<br />
Avea gesturi domoale, parcă de catifea, şi o linişte formidabilă pe faţa bătrână, plină de cute subţiri.<br />
Au început să vorbească. Tata l-a întrebat despre Rugăciunea lui Iisus.<br />
Părintele Paisie s-a apărat: „Nu ştiu, părinte Stăniloae, eu sunt prea
nevrednic ca s-o am. Am aflat şi eu din auzite, de la alţii, care-o
practică într-adevăr.”<br />
<br />
[...]<br />
<br />
<b>Spovedea zi şi noapte.</b> Şirul credincioşilor nu se isprăvea niciodată.
<b>Părintele îi primea pe toţi, oricând, totdeauna.</b> Câteodată adormea cu
capul aplecat pe patrafir. Apoi tresărea: „Mai spune o dată, c-am moţăit
puţin”. Omul repeta, şi părintele asculta, cu creştetul alb ca neaua
sprijinit de cel al păcătosului, într-o înfrăţire plină de smerenie.
Apoi vorbea el, îndelung, cu răbdare. La sfirşit se scărpina în cap: „Ce
canon să-ţi dau eu ţie? Hai, du-te şi prăşeşte două, trei cuiburi de
cartofi, colo, în grădină! Şi să nu mai faci!”(pe coasta stîncoasă
fraţii săpaseră cu trudă pămîntul pietros şi tocmiseră o „grădină”,
două, trei straturi de cartofi şi de varză) Ei ne-au relatat cele de mai
sus. Zâmbeau când vorbeau de părintele lor, un zâmbet plin de
dragoste, de veneraţie şi de entuziasm.<br />
<br />
De obicei la cei ce trăiesc în preajma personalităţilor despre care se
vorbeşte mult şi cu admiraţie funcţionează un spirit critic foarte
accentuat. E oarecum o reacţie de autoapărare, de autoscuzare, nici el
nu-i mai bun ca mine, toţi avem cusururile noastre. Deseori am remarcat
această atitudine, uneori justificată, alteori nu. Dar în ceea ce-l
priveşte pe părintele Paisie exista un consens care ni s-a părut cât se
poate de întemeiat. El era în mod evident deasupra tuturor
imperfecţiunilor umane, omul în care nu exista răutate, aşa cum se spune
în Biblie. (…)<br />
<br />
La plecare, tata şi Olivier, şi noi toţi ceilalţi i-am sărutat mâna.
Părintele ne-a binecuvântat, după ce se asigurase că ne răcorisem cu
limonadă şi că nu plecam însetaţi la drum.<br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Lidia Ionescu Stăniloae</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Lumina faptei din lumina cuvântului". Împreună cu tatăl meu, Dumitru Stăniloae", Editura Humanitas, pag. 321-324)</span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-37409347754628515682014-06-21T11:22:00.000+03:002014-11-23T18:44:04.674+02:00Aş vrea ca pe nimeni să nu-l supăr sau să-l smintesc ...Bătrânul şi bunul Părinte Paisie îi iubea foarte mult pe ucenici şi se bucura din inimă când îl căutau şi îl cercetau fiii săi sufleteşti. Iar daca vedea că unii îl părăsesc sau nu mai vin pe la chilia lui, zicea cu mâhnire:<br />
- Iată, cutare şi cutare nu mai vin la spovedanie. Poate sunt bolnavi. Sau poate s-or fi smintit de mine, cum le-am vorbit! Domnul ştie. Eu am atâta dragoste ca orice suflet să se mântuiască şi să se folosească, cu darul lui Dumnezeu, şi aş vrea ca pe nimeni să nu-l supăr sau să-l smintesc ...<br />
<br />
<span lang="EN-US"><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 147-148, reeditată Ed. Doxologia, 2010)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-91386507050366986962014-06-21T11:11:00.002+03:002014-11-23T18:44:19.422+02:00Cum s-a vindecat o fetiţă<div class="Style12">
<span lang="EN-US">O familie din comuna Straja – Suceava nu avea copii.
Soţul era necredincios şi îşi oprea soţia de la biserică. Iată însă cum
i-a chemat Dumnezeu la credinţă, prin Părintele Paisie. Li s-a născut o
fetiţă infirmă. Timp de doi ani copila nu se putea scula din pat.
Doctorii nu mai aveau ce să-i facă. Sistemul nervos central era greu
afectat.</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Dar, auzind de Ieroschimonahul Paisie Olaru, care în
1982 se nevoia la Schitul Sihla, la îndemnul unor credincioşi, s-au dus
la el să le facă rugăciuni de sănătate pentru fetiţa bolnavă. Căci le
spuneau prietenii: „Dacă acest părinte nu va face copila sănătoasă,
nimeni altul nu va putea s-o vindece!”</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Au urcat cu greu până la chilia lui. Bătrânul i-a
primit cu dragoste, le-a ascultat necazul, i-a spovedit apoi le-a citit
rugăciuni de sănătate peste hainele copilei şi le-a dat undelemn sfinţit
să ungă copila bolnavă acasă pe tot trupul, timp de trei zile,
dimineaţa şi seara.</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">La întoarcere, tatăl copilei a promis lui Dumnezeu
că, de se va face sănătoasă fetiţa lor, el se va întoarce la credinţă,
va merge regulat la biserică, va posti toate posturile, miercurea şi
vinerea şi se va pocăi de toate păcatele sale.</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Ajungând acasă au făcut cum le-a spus bătrânul.</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Au
îmbrăcat copila bolnavă în hainele miruite la Schitul Sihla, au făcut
rugăciuni, au ţinut zile de post şi au uns zilnic fetiţa cu undelemn
sfinţit.</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">A treia zi, când s-a întors soţul de la serviciu,
fetiţa se sculase în picioare şi încerca să vorbească, căci până atunci
era fără grai. Văzând această minune, părinţii au căzut în genunchi şi
cu lacrimi fierbinţi au mulţumit lui Dumnezeu pentru vindecarea copilei
lor.</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Astăzi fiica lor este normală şi întreaga familie este nelipsită de
la biserică şi aduce laudă Domnului pentru toate.</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US"><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 150-151, reeditată Ed. Doxologia, 2010)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span> </span></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-55024006633083234772014-06-20T14:52:00.002+03:002015-04-25T11:11:44.121+03:00Cum şi-a schimbat cursul vieţii un tânăr arhitect francez<div class="Style12">
<span lang="EN-US"><i>- preluat de pe <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/darurile-parintelui-paisie-olaru" target="_blank">doxologia.ro</a> - </i></span><br />
<span lang="EN-US"><i> </i></span></div>
<div class="Style12">
</div>
<div class="Style12">
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="margin-left: auto; margin-right: auto; text-align: center;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://2.bp.blogspot.com/-w5ODS4qfqkk/U6QgMEGYMGI/AAAAAAAAA3w/hQ8PDIlA9NU/s1600/IMG_3598.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" src="http://2.bp.blogspot.com/-w5ODS4qfqkk/U6QgMEGYMGI/AAAAAAAAA3w/hQ8PDIlA9NU/s1600/IMG_3598.JPG" height="353" width="530" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;"><div style="text-align: center;">
Părintele Paisie împreună cu Arhim. Ioanichie Bălan</div>
</td></tr>
</tbody></table>
<span lang="EN-US">În vara anului 1990 a venit în pelerinaj, pe la
mănăstirile din Moldova, un tânăr ortodox, arhitect din Paris. Ajungând
şi la Mănăstirea Sihăstria, a auzit de vestitul duhovnic Paisie şi dorea
să-i ceară un sfat duhovnicesc.</span><br />
<br />
<span lang="EN-US">A fost primit cu dragoste de bătrânul.</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">- Părinte Paisie, a întrebat tânărul pelerin prin
translator, nu ştiu ce să fac în viaţă, să mă căsătoresc sau să mă fac
călugăr?</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">- Câţi ani aveţi, a întrebat Părintele Paisie?</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">- Am 31 de ani, părinte!</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">- Dacă a trecut vremea de căsătorie, du-te la o
mănăstire, fă-te călugăr şi slujeşte lui Hristos că vei avea mare plată
în ceruri!</span></div>
<br />
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Întorcându-se în patria sa, acest tânăr nu mai avea
linişte în suflet. Cuvintele Părintelui Paisie şi glasul Duhului Sfânt
îl chemau să renunţe la toate şi să se facă monah. După câteva luni a
intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria şi astăzi este ierodiacon şi
mulţumeşte lui Dumnezeu pentru harul primit.</span></div>
<br />
<div class="Style12">
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, paginile 149-150; 153-154, Ed. Doxologia, 2010)</span></span></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-41799409019443609622014-06-02T08:13:00.000+03:002014-06-21T11:00:06.207+03:00Un pahar cu apă de ploaie<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Fiind secetă în vara anului 1990, ucenicii îi
spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat:</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">"Nu plouă, părinte, este
secetă mare!".</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Iar el răspundea:</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">"Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi
să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!"</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: </span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">"Părinte Paisie, plouă afară!".</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">Iar el a început a plânge în pat şi a
zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim:</span></div>
<div class="Style12">
<span lang="EN-US">"Adă-mi şi mie un pahar
cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile
acestea!".</span></div>
<div class="Style12">
<br /></div>
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"></span></span><span lang="EN-US"><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 123-124, Ed. Doxologia, 2010)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"></span></span> </span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-39257153881544921742014-03-20T09:13:00.001+02:002014-06-21T17:57:53.171+03:00Niciodată să nu judeci pe nimeni<i>- text preluat de pe <a href="http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/prezentare-de-carte/parintele-paisie-de-la-secu-pastrati-ma-inimile-voastre" target="_blank">doxologia.ro</a> - </i><br />
<i><br /></i>
<i>Fragmentul face parte din articolul ce prezintă cartea părintelui Paisie de la Secu (ediţie îngrijită de prof. Paul Bălan, apărută la Editura Doxologia, 2014): </i><br />
<br />
"Când era tânăr şi în putere (<i>Părintele Paisie de la Mânăstirea Secu</i>), a făcut şi misionarism. Părintele ţinea legătura cu marii duhovnici ai neamului nostru: Paisie Olaru, Cleopa Ilie, Arsenie Papacioc.<br />
Le spunea adesea ucenicilor că a învăţat foarte multe lucruri de la părintele Paisie Olaru. Se străduia să pună în practică, în mod deosebit, pe acela de a nu judeca pe nimeni.<br />
Îi spunea bătrânul duhovnic:<br />
<b><span class="st">«</span>Niciodată să nu judeci pe nimeni, să ai ochi şi să nu vezi, să ai urechi şi să nu auzi, când fratele tău greşeşte.<span class="st">»</span></b>”
<br />
<br />adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-35103506064407488322014-02-21T20:39:00.001+02:002014-02-21T20:50:04.170+02:00Părintele Paisie Olaru comemorat mâine, la Paris<i>- preluat de pe <a href="http://www.mitropolia.eu/ro/multimedia/video/" target="_blank">situl Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale</a> -
</i><br />
<br />
<a href="http://1.bp.blogspot.com/-KLagk3ZlY0Y/UwecDYYSXbI/AAAAAAAAA3A/OGScdI0rqAY/s1600/AFIS-Mari-Duhovnici3-PAISIE-OLARU-din-2014.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="http://1.bp.blogspot.com/-KLagk3ZlY0Y/UwecDYYSXbI/AAAAAAAAA3A/OGScdI0rqAY/s1600/AFIS-Mari-Duhovnici3-PAISIE-OLARU-din-2014.jpg" height="525" width="370" /></a>Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale, Mitropolitul Europei Occidentale şi Meridionale, Departamentul Cultural al Mitropoliei Ortodoxe Române a Europei Occidentale şi Meridionale continuă zilele comemorative "Mari Duhovnici" dedicate marilor duhovnici contemporani nouă, celor ce deţin duhul şi adevărul.<br />
<br />
Cea de-a treia întâlnire de acest gen se va desfăşura <b>sâmbătă, 22 februarie 2014</b>, şi va fi dedicată părintelui Paisie Olaru.<br />
<br />
<b>Locul de desfăşurare</b> va fi Parohia "Sf. Parascheva şi Sf. Genoveva" (biserica Saint-Sulpice, 35 rue Saint-Sulpice, 75006 Paris, Metro 4 staţia St Sulpice St Placide).<br />
<br />adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-78617765705851547012014-02-18T14:28:00.001+02:002014-06-21T11:03:58.507+03:00Să te mărturiseşti regulat, că dacă mături casa mai des, ţi-i drag să stai în ea<i>- preluat de pe <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/sa-te-marturisesti-regulat-ca-daca-maturi-casa-mai-des-ti-i-drag-sa-stai-ea" target="_blank">doxologia.ro</a> - </i><br />
<br />
Unui fiu duhovnicesc îi dădu bătrânul următoarele sfaturi pentru spovedanie:<br />
- Să te mărturiseşti regulat, că dacă mături casa mai des, ţi-i drag să stai în ea. Dacă speli cămaşa, ţi-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturiseşti mai des, dacă nu în fiecare săptămână, măcar în fiecare lună.<br />
<br />
<div style="text-align: center;">
***</div>
<br />
Spun ucenicii Părintelui Paisie, că după ce-i spovedea şi le dădea unele sfaturi, le zicea cu duh smerit şi rugător:<br />
- <b>Să fiţi sinceri la spovedanie, să nu vă îndoiţi niciodată de duhovnic, căci nu el, ci Dumnezeu vorbeşte şi lucrează prin el.</b><br />
<br />
La urmă bătrânul adăuga această rugăciune de iertare fiilor săi duhovniceşti, care le mişca inima până la lacrimi:<br />
- Iertaţi-mă şi Dumnezeu să vă ierte, că poate v-am smintit sau poate nu m-am purtat cu voi cu mai multă dragoste. Să ne rugăm unii pentru alţii, ca Dumnezeu să ne învredniceacă de mântuire şi să ne facă parte de un colţişor de Rai ...<br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 138-139 şi 141-142; Ed. Doxologia, 2010)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"></span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-43645814553470567602014-02-14T20:40:00.003+02:002014-02-18T14:41:41.089+02:00"Nu spune nimănui că eşti bolnav sau te doare ceva.Ci roagă-te în taină!"<i>- preluat de pe <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/sa-nu-te-temi-niciodata-caci-la-carma-vietii-noastre-este-bunul-dumnezeu" target="_blank">doxologia.ro</a> - </i><br />
<br />
Când vreunul din ucenicii săi se simţea bolnav, bătrânul îi zicea:<br />
- Nu spune nimănui că eşti bolnav sau te doare ceva. Ci roagă-te în taină Domnului şi Măicuţei Domnului şi du-te şi fă ascultare unde eşti trimis şi îndată te vindeci de boală.<br />
Toţi care urmau sfatul lui, se făceau îndată sănătoşi şi dădeau slavă lui Dumnezeu.<br />
<br />
Odată a venit la sfinţia sa o călugăriţă bolnavă de întristare sufletească. Bătrânul a spovedit-o, i-a citit de mai multe ori la miezul nopţii rugăciuni de sănătate şi a pus-o la ectenii de sănătate şi la Sfântul Maslu. Apoi a împărtăşit-o şi după mai multe zile s-a făcut sănătoasă. La urmă, Părintele Paisie i-a dat aceste sfaturi:<br />
<br />
- Să nu temi niciodată, căci la cârma vieţii noastre este Bunul Dumnezeu, este Mântuitorul nostru Iisus Hristos cu Măicuţa Domnului. El ne acoperă cu harul Duhului Sfânt,<b> numai să nu lăsăm sfânta rugăciune.</b><br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"> </span></span><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 114, Ed. Trinitas, 1993)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"></span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-72921942733003390012013-11-02T15:19:00.000+02:002014-02-18T14:41:23.638+02:00Gânduri sincere<i>despre mici întâmplări de pe vremea cand era la Cozancea</i><br />
<i>(unde nu era viaţă de obşte)</i><br />
<br />
Aveam un părinte bun, prieten paraclisier cu mine, aşadar aveam îndrăzneală a-i face câte o vizită şi, cum la noi în mănăstire fiecare eram gospodari, cu casa şi masa aparte, eu îmi făceam borş, că îmi plăcea, şi mergeam la părintele Calistrat şi ceream borş crud să-l pregătesc eu acasă pentru mine.<br />
<br />
Îmi dădu părintele de câteva ori, dar de la o vreme mi-a zis:<br />
- Îţi place borş, să-ţi faci! Să-ţi umpli, să fii gospodar!<br />
<br />
Atunci m-am supărat, m-am mâniat, m-am ruşinat, m-am dus acasă şi de atunci m-am făcut gospodar, aveam borşul meu.<br />
<br />
Dar întâi m-am mâniat, socotind că din răutate m-a probozit (<i>notă: ocărât</i>). El, săracul, Dumnezeu să-l ierte, nu din răutate, ci din dragoste a vrut să am şi eu borşul meu, că dacă tot mereu îmi dădea, sigur că nici nu ştiam cum se umple borş. Că m-a şi învăţat: uite aşa şi aşa, că mi-a prins bine oleacă de probozeală.<br />
<br />
În viaţa mea deşi am fost prost şi un urât, dar aveam oleacă de încredere în mine, adică mi se părea că pot şi eu, ştiu şi eu ceva, încă mai mult decât altul, şi când mi se întâmpla vreo umilire mă mâniam.<br />
<br />
Odată părintele stareţ a venit la biserică într-o duminică şi eu cântam "Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". Se vede că eu cântam cu ton, că doar era biserica plină de lume.<br />
<br />
Atunci părintele Vladimir vine încetişor în strană (<i>notă: deci l-a abordat cu grijă, nu l-a făcut de râs în faţa tuturor</i>) şi mă scoate afară:<br />
- Mai, prostule, ce te făleşti cu glasul tău de măgar! Urâtule, prostule ...<br />
<br />
Atunci eu, în loc să fac metanie şi să zic: "Iartă-mă, preacuvioase părinte", m-am mâniat şi am fugit în pădure, zicând în mintea mea că numai din răutate mi-a făcut acest gest, ca să mă facă de ruşine faţă de lume.<br />
<br />
Aşa că toată ziua am umblat prin pădure mânios, făcând fel şi fel de planuri.<br />
<br />
Seara, când am venit la chilie, am găsit o hârtie pe masă pe care scria:<br />
"Iartă-mă, Părinte Paisie, că te-am supărat".<br />
Tot el a câştigat, că şi-a cerut iertare.<br />
<br />
Aşadar m-a cam stăpânit mânia, se vede că tot din cauza mândriei, că scrie undeva că <i>urât este la Domnul omul prost şi mândru</i>.<br />
<br />
<b>Tare bine ar fi să avem credinţă la Dumnezeu şi să socotim că nimic nu se întâmplă fără ştirea Lui</b>, Care ştie toate şi toate le rânduieşte pentru binele nostru, prin purtarea de grijă ce o are pentru mântuirea noastră.<br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"> </span></span><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Dă-le, Doamne, un colţişor de rai! Chipuri de monahi care au trecut la Domnul", pag. 162-163, Ed. Trinitas, 2005)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"></span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-68520483772183712262013-10-21T11:35:00.002+03:002013-10-21T19:53:43.780+03:00Înregistrări audio - partea I şi a II-aÎnregistrări audio cu Părintele Paisie Olaru<br />
(rugăciuni, scurte cuvinte de învăţătură, versuri ale Părintelui)<br />
în fonoteca de pe situl Radio Trinitas:<br />
<br />
<a href="http://www.radiotrinitas.ro/fonoteca/pr-paisie-olaru/" target="_blank">www.radiotrinitas.ro/fonoteca/pr-paisie-olaru</a><br />
adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-69261023591135219962013-09-26T18:44:00.002+03:002013-09-26T18:44:47.504+03:00Mâine nu mai este ziua ta<div class="rtejustify">
<i>- preluat de pe <a href="http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/nu-amana-nimic-pe-maine">doxologia.ro</a> - </i></div>
<div class="rtejustify">
<br /></div>
<div class="rtejustify">
Am fost lângă Părintele Paisie înainte de a se muta la Domnul; era cu
adevărat un om cu viaţă sfântă. L-am apucat cu amândouă mâinile şi i-am
zis:</div>
<div class="rtejustify">
„Părinte Paisie, daţi-mi un sfat. Cine ştie dacă mai pot veni,
poate până mâine nu mai ajung, vreau să-mi daţi un sfat”.</div>
<div class="rtejustify">
Şi mi-a spus
un sfat comun, dar care spune foarte multe:</div>
<div class="rtejustify">
„Părinte Ioanichie, ce poţi
face astăzi, nu amâna pe mâine, că nu ştii dacă ziua de mâine mai ajungi
cu viaţă. Ce poţi să faci bun astăzi, astăzi să faci. Ai un ceas de
rugat, roagă-te acum. Ai un ceas să citeşti o catismă, citeşte-o acum,
mâine nu mai ştii, că nu e ziua ta. Poţi să citeşti astăzi o carte
sfântă, să dai viaţă la un suflet, să te duci la un bolnav, să mângâi un
om deznădăjduit, acuma fa-o. Mâine nu mai este ziua ta."</div>
<div class="rtejustify">
<br /></div>
<div class="rtejustify">
<span style="color: #996633;">(din cartea "<i>Mi-e dor de Cer. Viața părintelui Ioanichie Bălan</i>", Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pag. 527)</span></div>
adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-21308173084528346912013-08-09T08:58:00.000+03:002013-11-02T15:22:04.837+02:00Ne învăluie ispitele, bolile sau necazurile şi parcă nu mai avem răbdare?Odată l-a întrebat un călugăr din Mânăstirea Sihăstria:<br />
- Părinte Paisie, mă învaluiesc ispitele şi parcă nu mai am răbdare!<br />
<br />
- Ascultă, părinte, a raspuns bătrânul. Să dăm slavă lui Dumnezeu ca ne încearcă cu ispite, cu boli şi tot felul de necazuri, <span style="font-weight: bold;">aici pe pământ, iar nu dincolo</span>. Că dacă trăim necajiţi prin ispite, nu putem să ne mântuim.<br />
<br />
Precum este focul pentru aur, aşa sunt ispitele vieţii pentru noi. <span style="font-weight: bold;">Ne întăresc, ne călesc, ne dau mai multă credinţă, ne smeresc şi ne învaţă să ne rugăm şi să cerem sfat.</span> Cine este bun, mai bun să se facă şi cine a biruit ispita, să se roage pentru cel care este în ispită. <span style="font-weight: bold;">Ispitele le biruim prin rugăciune, prin post, prin spovedanie şi îndelungă răbdare.</span> După furtună vine şi senin, cu darul lui Hristos.<br />
<br />
Să ne rugăm, părinte. Iar dacă părinţii noştri duhovniceşti ne mustră pentru îndreptarea noastră, să nu ne supărăm, că drumul mântuirii este presărat cu ispite. Acum, însă am păţit şi noi cum a păţit Elie preotul din Legea Veche, cu feciorii lui. Elie şi-a cruţat feciorii şi nu i-a mustrat la vreme, când greşeau înaintea Domnului, de aceea au murit cu toţii şi s-au osândit.<br />
Să ne ferească Dumnezeu să avem soarta lui !<br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 43, reeditată Ed. Doxologia, 2010)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-41529207997885397102013-06-20T08:48:00.000+03:002013-09-10T15:44:17.037+03:00Părintele Arhim. Timotei Aioanei despre Părintele Paisie Olaru<i>- pentru azi, la 116 ani de la naşterea Părintelui Paisie -</i> <br />
<br />
"L-am cunoscut prin anii 1979-1980. La Sihla, sub stâncile uriaşe, locuia într-o căsuţă modestă, în vecinătatea bisericuţei dintr-un brad. Era în putere, cobora şi urca cu uşurinţă treptele până la biserica din vale, unde nu lipsea de la Sfânta Liturghie şi de la Utrenia care se săvârşea la miezul nopţii. În rest, se ruga pentru el şi pentru mulţimile de credincioşi.<br />
Deşi vremurile erau grele şi regimul comunist se împotrivea Bisericii, oameni de departe şi mai de aproape, cu demnităţi şi pregătiri diferite, urcau poteca până la Sihla. Drumul ce duce până la schit a apărut ceva mai târziu. Sub epitrahilul părintelui au îngenuncheat ani la rând oameni şi oameni cărora le-a iertat păcatele. S-a rugat pentru ei. A plâns împreună cu ei şi pentru că avea atâta bunătate le dorea tuturor un „colţişor de rai”. Această expresie revenea mereu în rugăciunile lui şi în urările făcute celor mulţi.<br />
<br />
Aşa l-am cunoscut pe bunul duhovnic. Nu vorbea niciodată despre cele de taină ale sale. Nu se lăuda cu vreo virtute. Nu amintea că pe la chilia sa au trecut oameni cu diferite demnităţi, îi trata pe toţi la fel. Probabil că cea mai mare virtute a sa a fost smerenia. O smerenie autentică, care se întâlneşte foarte greu.<br />
<br />
<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://1.bp.blogspot.com/-FH0PBemZVXs/UcKb2qR4hpI/AAAAAAAAA0E/zvfyBkWYmQc/s1600/IMG_3055.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="174" src="http://1.bp.blogspot.com/-FH0PBemZVXs/UcKb2qR4hpI/AAAAAAAAA0E/zvfyBkWYmQc/s320/IMG_3055.JPG" width="233" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Candelă în cimitirul Sihăstriei</td></tr>
</tbody></table>
Copil fiind, mi-am plecat şi eu genunchii sub epitrahilul acestui călugăr sfânt. De altfel, mai târziu, i-am şi spus unui pictor să-l aşeze într-o icoană, alături de alţi sfinţi ai Moldovei, icoană ce o păstrez în chilia mea.<br />
<br />
În satul meu de obârşie, Rădăşeni, se vorbea mult de acest mare duhovnic, ca şi de Părintele Cleopa, de altfel.<br />
<br />
Părintele Paisie era cunoscut de consătenii mei din vremea vieţuirii sale la Mănăstirea Slatina. Atunci a vizitat şi el satul meu natal. Părintele Gherasim Câmpanul, şi el rădăşenean, i-a fost apropiat.<br />
<br />
Oamenii îl ştiau rugător şi chiar vindecător. Simţeai acest lucru după ce-ţi termina de citit o rugăciune. De aceea, mulţi doreau să lase un pomelnic la el şi nu la altcineva. Părintele Paisie a schimbat, cât a putut, faţa lumii. Aşa vom înţelege cuvintele Sfântului Filaret al Moscovei († 1867): <span class="st"></span><i>Daţi-mi duhovnici buni şi voi schimba faţa lumii</i><span class="st"></span>."<br />
<br />
<span style="color: #783f04;"><b>Părintele Arhim. Timotei Aioanei</b>,</span><br />
<span style="color: #783f04;">Exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureştilor</span><br />
<span style="color: #783f04;">şi mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale din Bucureşti </span><br />
<i><span style="color: #996633;">(fragment extras </span></i><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">din
cartea "Părintele Paisie Olaru, povăţuitor spre poarta Raiului - in
memoriam", ediţie îngrijită de Arhimandrit Timotei Aioanei şi Pr.
Constantin Prodan, ediţia a II-a, Ed. Doxologia, 2010)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-90136613974206943182013-05-08T14:20:00.000+03:002014-07-15T14:58:09.478+03:00O mărturie minunată despre Părintele Paisie"L-am intalnit şi eu pe Părintele Paisie Olaru în pelerinajele făcute la Mânăstirea Sihăstria şi Schitul Sihla singur, cu colegii de şcoală şi in special cu vrednicul de pomenire Parintele Profesor Constantin Galeriu, inteligentă călăuză în cercetarea şi descoperirea comorilor duhovniceşti.<br />
<br />
În timpul studiilor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, la îndemnul specialiştilor de a citi textele sacre in limba lor originală şi-n efortul de a-mi însuşi mai multe limbi am simţit o acută criză existenţială şi de sens. Obosit, confuz, am hotărât să fac o spovedanie din copilarie în faţa celui mai vrednic duhovnic pe care l-am cunoscut, Părintele Paisie Olaru.<br />
<br />
În una din discuţiile personale ce le-am avut cu Părintele Arhimandrit Nicodim Sachelarie, acesta a spus:<br />
- Părintele Paisie şi Cleopa sunt cu adevarat monahi şi mari duhovnici. Mulţi alţii, mai bine şi-ar gasi altceva de facut.<br />
<br />
Am scos bilete de tren din Bucureşti pentru Moldova. Cu toate că m-am grăbit să prind trenul, acesta a plecat. Nemulţumit de întamplare şi plin de nerăbdare, m-am întors la casa de bilete şi m-am hotărât să iau următorul tren care pleca din Bucureşti, chiar dacă aş fi făcut ocolul României. Am luat următorul tren care mergea Braşov - Ciceu - Oneşti - Adjud - Bacău - Piatra Neamţ, apoi autobuzul. Din Agapia am urcat pe jos până la Sihla. Imi notasem mai multe pagini A4 cu scris mărunt în dorinţa de a avea cat mai detaliată mărturisirea în faţa acestui om sfânt.<br />
<br />
Părintele locuia în chilioara din deal din dreapta Bisericuţei dintr-un Lemn. Inainte de sosirea mea fusese o mare furtuna care i-a speriat pe vizitatorii şi pelerinii părintelui.<br />
L-am gasit pe părintele Paisie Olaru în partea de sud, afară, într-o mică grădină, printre stânci. M-am apropiat, i-am sărutat mana, cerându-i binecuvântare şi rugându-l stăruitor, dar abrupt să mă spovedească. Mi-a spus foarte direct că nu se poate.<br />
<br />
M-a derutat raspunsul lui, dar m-am gândit că n-am fost destul de politicos şi cuviincios şi că ar fi trebuit să stăm un pic de vorbă şi apoi să-i adresez rugămintea de a-mi asculta mărturisirea. Am incercat o mică discuţie şi iar l-am rugat să-mi asculte mărturisirea. Din nou, Părintele mă respinge. Am facut cel putin cinci încercări de a-l convinge pe Parintele să-mi asculte mărturisirea. Raspunsul a fost de fiecare dată "<span style="font-style: italic;">nu</span>".<br />
<br />
Nemulţumit, sfâşiat, revoltat, l-am întrebat:<br />
- De ce nu?<br />
Cu voce adâncă, mi-a raspuns:<span style="font-style: italic;"><br /></span>- Nu pot pentru că sunt orb.<br />
Răspunsul a fost năpraznic pentru mine, a avut un impact ca de trăsnet.<br />
M-am gândit: "<span style="font-style: italic;">Doamne, eu n-aş putea purta crucea lui</span><span style="font-style: italic;">, să nu mai pot citi in original textele sacre ale lumii, pentru mine ar fi fost o lovitură fatală. Recunosc că nu aş putea purta astfel de Cruce. D</span><span style="font-style: italic;">e ce i-ai dat-o, Doamne, ucenicului Tău iubit?!</span><span style="font-style: italic;"> - dar, nu-i treaba mea</span>". Ma gândeam: "<span style="font-style: italic;">mai bine mort, decât orb</span>".<br />
<br />
M-a descumpănit greutatea crucii lui. Totuşi, încăpăţânarea mea egoistă mi-a adus în minte acest gând: "<span style="font-style: italic;">Dar, de fapt, eu doresc să mă asculte, nu să mă vadă.</span>" Am gândit, fără să o spun. Apoi, el ma intreabă:<span style="font-style: italic;"><br /></span>- Ştii unde este cel mai rău loc?<br />
Am răspuns că nu ştiu. Îmi spune:<br />
- Cel mai rău loc este acolo unde sunt eu.<br />
Îl rog, din nou, să-mi asculte spovedania.<br />
<br />
Îndârjit de refuzul lui, un gând m-a răvăşit:<br />
"<span style="font-style: italic;">De ce m-o fi respingand Părintele?! În fond, eu sunt un om deştept, el este un om simplu.</span>"<br />
Mă trezesc în faţa unei avalanşe, Părintele spune:<br />
- Ce cauţi tu, la mine, un om simplu şi prost cum sunt<span style="font-style: italic;"> -</span> adresându-mi-se direct, pe nume - de ce nu mergi să te spovedeşti şi să discuti cu profesorii şi îndrumătorii tăi iluştri: Părintele Stăniloae, Părintele Galeriu şi ceilalţi?<br />
<br />
În prezenţa lui mă simţeam ca-ntr-o altă lume. Spaţiul, timpul şi adâncimea cuvintelor lui căpătau dimensiuni noi, parcă venite dintr-o altă lume. Surprins, din nou, de faptul că eu, deşi nu i-am spus cine sunt, unde studiez, cine sunt îndrumătorii mei, sunt uimit de precizia informaţiilor ce mi le expune. Mă uit în jur, nu văd oameni, nu văd nici linie electrică, nici telefonică şi ştiam precis că n-am destăinuit nimănui decizia, planul meu de a merge şi a mă spovedi la Părintele Paisie. Am inţeles că este un harismatic, că ştie tot, că are darul înainte-vederii de la Dumnezeu.<br />
<br />
Insist, din nou, să mă primească...<br />
- Stiţi, Părinte sunt sărac, am făcut un efort mare ca să ajung până aici şi să mă spovedesc.<br />
Îmi raspunde:<br />
- Ştiu ca ai pierdut trenul în Bucureşti. Ştiu ca ai venit prin Braşov, Ciceu, Adjud, Bacău... pe ocolite, dar nu pot ...<br />
şi apoi mi se pare că deviază discuţia spunând ce greu sunt de mişcat pietroaiele acestea. Am înţeles că se referea la împietrirea inimii mele şi că, de fapt, se referea la Profetul care spune: "Transformaţi inimile voastre de piatră, măcar in inimi de carne, pentru ca apoi, Domnul sa le înnoiască." Puterea rugăciunii lui lăuntrice sfărâmă stâncile inimii mele împietrite.<br />
<br />
Un gust amar pentru refuzul său şi orgoliul meu rănit. Am hotărât să mai insist încă o dată. De data aceasta justifică refuzul spunându-mi:<br />
- Eu sunt un mare ticălos, încăpăţânat şi tare mândru.<br />
<br />
Am înţeles că-mi tot arăta oglinda vieţii mele lăuntrice. M-am hotărat să renunţ. Un gând mi-a spus: "<span style="font-style: italic;">Nu-l mai necăji pe omul lui Dumnezeu, nu-i mai consuma timpul lui de rugăciune, sărută-i mâna, cere binecuvântare şi pleacă.</span>"<br />
<br />
N-am terminat bine gândul acesta, că sunt nevrednic şi Părintele mă surprinde, din nou, spunându-mi:<br />
- Acuma dar, tătucuţă, acuma te pot spovedi.<br />
<br />
M-a luat de mână, m-a dus in chiliuţa lui cu geamuri mici, şi-a pus epitrahilul şi felonul, a aprins o lumânare şi a început să rostească, pe de rost, rugăciunile de spovedanie. Între timp, eu mi-am scos toate hârtiile din buzunar, doream să fac o mărturisire completă. Încercam să prind o rază de lumină de la lumânare şi gemuleţ ca să pot citi tot ce era scris în însemnările mele.<br />
<br />
Din nou, surpriză. Dupa terminarea rugăciunilor, Părintele începe să mă întrebe şi să-mi spună păcatele mele în ordinea în care le scrisesem pe hârtiile mele. Simţeam că iau foc. Furtuni de ganduri şi emoţii mă copleseau. M-a lovit, însă, un gând rau. Cam la jumătate de oră după ce începuse să-mi spună - de fapt, să ma întrebe de păcatele personale - mi-am zis: "<span style="font-style: italic;">Ştiu că Părintele este un om sfânt, dar nu-i Dumnezeu.</span>"<br />
<br />
La început am crezut ca este coincidenţă, că s-a nimerit să ştie câteva lucruri, dar când, după aproape 45 de minute, îmi spunea cuvânt cu cuvânt ce era scris în hârtiile mele, m-am revoltat, <i>e prea mult</i>...<br />
<br />
Cu un glas întristat îmi spune:<br />
- Tătucuţă, dar de ce te mai îndoieşti şi acum ?!<br />
Am inţeles atunci că eu eram cel orb, cel prost, cel impietrit, cel încăpăţanat şi mândru şi celelalte, de care el se acuza ca să mă ajute să mă trezesc la smerenie, pocainţă şi lacrimi. Din acel moment a schimbat tehnica de spovedanie.<br />
<br />
Îmi spunea ce am în mintea mea, în inimă şi ce era scris pe hârtie, timp de aproape înca trei ore. Parcă iritat se opreşte, deranjat de tăcerea mea şi, ca să-şi ascundă, discret, darurile care sălaşluiau în el, îmi spune:<span style="font-style: italic;"><br /></span>- La început m-ai necăjit un ceas că vrei să te spovedeşti, spune odată ce ai de spus.<br />
Îi raspund:<br />
- Părinte, mi-aţi spus totul ... Nu mai am nimic de spus ...<br />
<br />
Atunci, mi se adreseaza pe nume asa cum obişnuia mama mea să mă alinte în copilărie; apoi imi spune numele Părinţilor, colegilor, rudeniilor, prietenilor, profesorilor; numele, vârsta, profesia, detalii semnificative şi multe amănunte din viaţa fiecaruia, sute şi sute de nume. Fapt pentru care mă face să gândesc că cele mai teribile instituţii cu menirea specifică de a înregistra fiecare amănunt în parte la dosarul personal sunt mici copii, comparativ cu imensitatea copleşitoare a atator informaţii ce mi le-a oferit Părintele.<br />
<br />
Culmea surprizei a fost cand a început să-mi spună şi despre viitorul meu. Mi-a facut un ghidaj cum ar trebui prezentată istoria binecredinciosului Ştefan cel Mare şi Sfânt la Mânăstirea Putna ca să nu deranjăm şi să tulburăm autorităţile politice atât de ostile Bisericii în vremea aceea ca şi astăzi.<br />
<br />
În momentul când a început să facă rugăciunea de dezlegare, am pregustat bucuriile Raiului. Tot ce mi-a spus despre viitor am uitat imediat, dar când evenimentele se desfăsurau îmi reveneau în amintire cuvintele ce mi le-a spus Părintele Sfânt. Au fost mărturii care s-au desfasurat în timp, aproape treizeci de ani, detalii cu precizie matematică de care Părintele mă avizase.<br />
<br />
Cuvintele nu pot descrie realitatea şi profunda bucurie ce-am trăit-o în momentul rugăciunii de iertare."<br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Protosinghel Constantin Chirilă<br />de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"> </span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(</span></span><i><span style="color: #996633;">fragment extras </span></i><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">din cartea "Părintele Paisie Olaru, povăţuitor spre poarta Raiului", pag. 153-157, Ed. Trinitas, 2005; reeditată Ed. Doxologia 2010)</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-75572913851793687472013-04-03T18:42:00.001+03:002013-07-06T09:29:18.050+03:00Chipul Părintelui Paisie în pictura bisericii Mânăstirii Pângăraţi (jud. Neamţ)<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="http://2.bp.blogspot.com/-n3z5Y0posGk/UVxHs1zMpAI/AAAAAAAAAy8/Q-MW4MUNyv8/s1600/PaisieOlaru.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="http://2.bp.blogspot.com/-n3z5Y0posGk/UVxHs1zMpAI/AAAAAAAAAy8/Q-MW4MUNyv8/s320/PaisieOlaru.jpg" width="193" /></a></div>
<br />
<br />
<br />
Alături de Părintele Paisie au fost pictaţi şi alţi doi părinţi ai Sihăstriei: Părintele Cleopa şi Părintele Ioanichie Bălan.<br />
<br />
Imaginea a fost decupată dintr-o fotografie preluată de pe situl Mânăstirii Pângaraţi (meniul Fotografii - albumul "Biserica Mânăstirii Pângărați - interior"):<br />
<br />
<a href="http://www.manastireapangarati.ro/album/biserica-manastirii-pangarati-interior">http://www.manastireapangarati.ro/album/biserica-manastirii-pangarati-interior</a><br />
<br />
(Mânăstirea Pângăraţi se află la aprox. 13 km de Bicaz, în judeţul Neamţ)adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-92127381017677975872013-04-01T15:12:00.001+03:002013-05-21T08:29:57.932+03:00Lupte neştiute<span style="font-style: italic;">Motto:</span> <i>De vei vedea preot beat, căzut în şanţ,</i><br />
<i>du-te şi-i săruta mâna şi îndată te-ai umplut de harul lui Dumnezeu !</i> <br />
<i>(Părintele Cleopa)</i><br />
<br />
Odată l-au întrebat ucenicii pe Părintele Paisie de ce după spovedanie iese la lucru în grădină, iar bătrânul le-a răspuns:<br />
<br />
- Mă duc în grădină şi lucrez ca să uit de marile păcate pe care le aud la spovedanie.<br />
Căci are obicei diavolul să aducă mereu în mintea duhovnicilor păcatele auzite la spovedanie, mai ales cele trupeşti, pentru a le face ispită. <br />
Apoi lucrez mai mult singur ca să mă pot ruga cu rugăciunea minţii şi să mă întăresc sufleteşte. Altfel nu putem rezista în faţa oamenilor şi cuvântul nostru şi rugăciunea nu au putere să schimbe sufletele şi viaţa credincioşilor.<br />
<br />
<span style="color: #996633;">(</span><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">din
cartea "Părintele Paisie duhovnicul",</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">autor Arhim. Ioanichie Bălan, pag. , reeditată Ed. Doxologia, 2010</span></span>)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-6195923832044959752013-02-19T00:12:00.001+02:002013-04-03T17:47:56.392+03:00Încă o mărturie"Renumitul pictor bisericesc I.C. din Iaşi ne-a povestit următoarele:<br />
<br />
Pe când aveam vârsta de 16 ani, eram elev la liceul de pictură. Auzind de viaţa deosebită a Părintelui Paisie Olaru, m-am hotărât să merg şi eu la sfinţia sa.<br />
Cu o noapte înainte de a merge la Părintele Paisie, fusesem la Mânăstirea Neamţ şi, dintr-o pornire interioară, pictasem o icoană reprezentând Sfânta Treime.<br />
<br />
A doua zi am ajuns la chilia Părintelui Paisie şi l-am rugat (<i>să mă spovedească şi</i>) să-mi citească şi mie nişte rugăciuni. Părintele mi-a pus epitrahilul pe cap şi a spus mai multe rugăciuni.<br />
<br />
După citirea rugăciunilor, eu i-am arătat bucuros icoana zicând: <span class="st">«</span>Ia uitaţi-vă, părinte, ce icoană am pictat!<span class="st">»</span> <b>Eu nu ştiam atunci că nu vede şi că spusese rugăciunile pe de rost.</b> Atunci Părintele Paisie a întins uşor mâna spre icoană, a atins-o şi îndată şi-a tras înapoi mâna, ca şi cum ar fi fost ars şi a zis: <span class="st">«</span>Asta e o icoană cu Sfânta Treime!<span class="st">»</span> Apoi a adăugat: <span class="st">»</span>Să te duci la Părintele V. (<i>părintele pictor Vartolomeu Florea de la Sihăstria</i>) căci aici va începe drumul tău în viaţă.<span class="st">»</span><br />
Şi cuvintele Părintelui Paisie s-au împlinit întocmai, iar pictorul îl cinsteşte pe părintele ca pe un adevărat sfânt."<br />
<span class="st"><span class="st"></span><br /></span>
NB: Întâmplarea este povestită, mai în amănunt, şi de pictorul Constantin Ichim însuşi în aceeaşi carte din care face parte şi acest fragment (la pagina 288).<br />
<br />
<span style="color: #996633;">(</span><span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">din cartea "Părintele Paisie Olaru, povăţuitor spre poarta Raiului - in memoriam", ediţie îngrijită de Arhimandrit Timotei Aioanei şi Pr. Constantin Prodan, pag. 321, ediţia a II-a, Ed. Doxologia, 2010)</span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span><span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><br /></span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-34060834739027284602012-09-25T09:26:00.000+03:002012-09-25T11:01:47.419+03:00„Părintele Paisie Olaru”(volum scris de Părintele Arhimandrit Ioanichie Bălan) acum tradus în franceză !<i>Textul a fost preluat de pe doxologia.ro</i><br />
<i>traducerea şi adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati</i><br />
<i>sursa: www.orthodoxie.com</i><br />
<br />
<b>"Sâmbătă, 22 septembrie 2012, la Librăria L'Age d'Homme, 5 Strada Férou, Paris</b>, a fost prezentat ultimul volum din Colecţia „Mari Părinţi Duhovniceşti ai secolului al XX-lea”. Volumul se numeşte <i>„Părintele Paisie Olaru”</i> şi vorbeşte despre marele duhovnic şi ascet al ortodoxiei universale şi româneşti. De asemenea, s-a vorbit şi despre volumul apărut deja: <i>„Părintele Cleopa Ilie”</i>.<br />
Ele sunt scrise de Părintele Ioanichie Bălan, de fericită memorie.<br />
<br />
Jean-Claude Larchet, directorul colecţiei a prezentat pe scurt viaţa şi personalitatea acestor doi stâlpi ai ortodoxiei, iar Preasfinţitul Marc Alric, Episcop vicar al Mitropoliei româneşti de Europa Occidentală, care i-a cunoscut pe cei doi duhovnici cu viaţă sfântă la Mănăstirea Sihăstria, a evocat amintiri despre cei doi mari teologi şi despre spiritualitatea monahală românească.<br />
Zorica Terzić a citit apoi câteva pasaje din cele două cărţi de o mare importanţă pentru ortodoxia franceză."<br />
<br />
<a href="http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/cartea-parintele-paisie-olaru-franceza">http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/cartea-parintele-paisie-olaru-franceza</a><br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;"><b>Precizare:</b> www.doxologia.ro este un proiect al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei - Arhiepiscopia Iaşilor, dezvoltat şi administrat de Doxologia Media, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.</span></span>adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6218223209839128721.post-17737313192768482502012-09-15T10:37:00.000+03:002012-09-25T09:30:37.730+03:00Prietenii<table cellpadding="0" cellspacing="0" class="tr-caption-container" style="float: left; margin-right: 1em; text-align: left;"><tbody>
<tr><td style="text-align: center;"><a href="http://4.bp.blogspot.com/-SKVp0zthQRY/UFQpFbx7uvI/AAAAAAAAAyU/mtBiOT3nD_8/s1600/Parintii_Paise-Cleopa.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; margin-bottom: 1em; margin-left: auto; margin-right: auto;"><img border="0" height="320" src="http://4.bp.blogspot.com/-SKVp0zthQRY/UFQpFbx7uvI/AAAAAAAAAyU/mtBiOT3nD_8/s320/Parintii_Paise-Cleopa.jpg" width="215" /></a></td></tr>
<tr><td class="tr-caption" style="text-align: center;">Părintele Paisie împreună cu<br />
Părintele Cleopa<br />
(ucenicul, dar şi prietenul său)</td></tr>
</tbody></table>
L-a întrebat un ucenic:<br />
- Ce legământ duhovnicesc aveţi cu Părintele Cleopa?<br />
<br />
- În toamna anului 1935 Părintele Cleopa venea din armată şi a trecut pe la mine, la Schitul Cozancea, să ia binecuvântare. Şi la plecare, cum îl petreceam prin pădure, l-am întrebat:<br />
- <i>Ei, acum ce ai de gând să faci, frate Costache?</i> Că încă nu era călugăr. <i>Rămâi la Cozancea? Sau te duci din nou la Sihăstria?</i><br />
<i>- M-aş duce tot la Sihăstria, Părinte Paisie, unde am stat cinci ani şi unde sunt mormintele fraţilor mei. Acolo am mai multă linişte...</i><br />
Atunci ne-am descoperit amândoi, am stat în genunchi, am făcut trei metanii şi eu am zis această rugăciune: <i>"Doamne, binecuvântează făgăduinţa noastră ca să fim amândoi împreună, şi în veacul acesta şi în cel ce va să fie. De voi muri eu întâi să fie el la capul meu, iar de va muri el întâi să fiu eu la capul lui! Amin!"</i>.<br />
Apoi ne-am sărutat amândoi şi ne-am despărţit...<br />
<b>De Părintele Cleopa sunt legat cu inima cel mai mult în viaţa aceasta!</b><br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Paisie Olaru</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul",</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">autor Arhim. Ioanichie Bălan, pag. , Ed. Doxologia, 2010)</span></span><br />
<br />
Dumnezeu le-a îndeplinit rugămintea, părinţii au fost sprijin unul pentru altul în timpul vieţii lor, iar când Părintele Paisie a plecat la Domnul, Părintele Cleopa a fost la căpătâiul său. În cimitirul Sihăstriei, un loc minunat ce nu se poate descrie în cuvinte, sunt tot unul lângă celălalt, ca o mărturie peste timp a făgăduinţei lor.<br />
<br />
Cuvintele Părintelui Arhimandrit Timotei Aioanei vorbesc mult mai bine:<br />
<br />
"Mărturisesc acum, ca şi-n urmă cu mulţi ani: monahi de talia părintelui Paisie Olaru şi a părintelui Cleopa Ilie se întâlnesc o dată la o sută de ani sau chiar mai rar.<br />
<br />
De aceea, când vorbim despre ei, putem spune că ne e dor şi lăcrimăm adeseori. La cimitir, printre candele nestinse, cei doi părinţi predică într-un alt mod, vorbindu-ne că moartea este doar o trecere, ca o zi de Paşti, o călătorie din vremelnicie în veşnicie. Se vorbeşte şi despre fapte minunate săvârşite la cele două morminte. Cred cu tărie în astfel de minuni. De fapt, nici nu se putea altfel. Viaţa lor înaltă se cunoaşte şi din smerenia cu care şi-au ales locurile de veşnică odihnă, în mijlocul obştii, printre călugări cuvioşi, şi nu într-un spaţiu grandios, pentru a rămâne în centrul atenţiei.<br />
<br />
Peste mormintele lor nu s-au aşezat niciodată straturi de frunze ruginii, ci, dimpotrivă, flori ale recunoştinţei şi neuitării.<br />
[...]<br />
Acum, gândurile noastre se duc către Sihăstria, unde duhul părinţilor Paisie şi Cleopa, împreună cu alţii, proteguiesc ţinutul vechilor sihaştri care şi-au închinat viaţa Domnului."<br />
<br />
<span style="color: #663300; font-style: italic; font-weight: bold;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">Părintele Arhimandrit Timotei Aioanei</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">(fragment extras din articolul "Nepământeanul părinte Cleopa (II)",</span></span><br />
<span style="color: #663300; font-style: italic;"><span class="Apple-style-span" style="color: #996633;">apărut în Ziarul "Lumina", joi, 3 mai 2012)</span></span><br />adminhttp://www.blogger.com/profile/08254397934014557338noreply@blogger.com1