În cine să ne punem nădejdea?În puterea "noastră" de a rezolva lucrurile? În ajutorul altor oameni?Sau în cel al lui Dumnezeu?

"Mândria este atunci cand te încrezi în tine, în mintea şi puterile tale; când socoteşti că eşti mai priceput decât altul, mai bun decât altul, mai frumos decât altul, mai sporit în fapte bune şi mai plăcut lui Dumnezeu decât altul. Atunci eşti stăpânit de păcatul cel urât al mândriei, de care să ne ferească pe toţi Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mântuirea noastră.

Să ne smerim, fratilor, că cel mândru nu se poate mântui.
Să plângem păcatele noastre aici ca să ne bucuram dincolo în veci, că după plecarea noastră din trup, toţi ne vor uita.

Să nu ne punem nădejdea în oameni, ci numai în Domnul.
Ca omul se schimbă.
Azi îţi dă şi mâine îţi cere, azi te laudă şi mâine te ocăreşte.

Ci să ne punem nădejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodată. Să vă ajute Dumnezeu cu harul Lui să vă folosiţi de restul vieţii, sporind în fapte bune şi mai întâi în smerenie şi dragoste, ca să vă mântuiţi sufletele voastre şi să folosiţi şi pe alţii, îndemnându-i spre Hristos."

Părintele Paisie Olaru

Despre boală şi îngrijirea bolnavilor

"Nu spune nimănui că eşti bolnav sau că te doare ceva. Ci roagă-te în taină Domnului şi Măicuţei Domnului şi du-te şi fă ascultare unde eşti trimis şi îndată te vindeci de boală.

Cea mai mare faptă bună este a îngriji de cei bolnavi!
Numai porunca ascultării de cel mai mare şi slujirea bolnavilor în vremea rugăciunii ne scuteşte de a merge la biserică. Dar şi atunci suntem datori să ne rugăm cu rugăciunea minţii.
Mare lucru este a ne alătura cu cel ce pătimeşte, să luăm parte la durerea lui!"

Părintele Paisie Olaru

Cum să ai linişte sufletească

"Lasă-te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în suflet.
Să te întorci acolo de unde ştii că ai pierdut pacea inimii."

Părintele Paisie Olaru

Să punem început bun, să ne mărturisim ...

"Din vreme să ne mărturisim şi să ne pregătim ca atunci când vine ceasul să fim cu traista legată la gură, după uşă, colo ... A venit ceasul, iei traista şi pleci. Dar ca să te gândeşti să pui în traistă atunci, în clipa morţii ... atunci nu mai poţi, dragul meu, atunci nu se mai poate ... Atunci nu!

Era o babă, Catrina o chema. Şi ea vorbea cu moartea cum vorbim noi acum:
«Sfântă Moarte, mă rog matale să-mi spui când ai să mă iei ca să mă pregătesc şi eu, Sfântă Moarte». Şi tot aşa «Sfântă Moarte» azi, «Sfântă Moarte» mâine ... Şi tot vorbea cu moartea, dar n-o vedea.
De la o vreme iaca apare moartea:
«Hai, Catrină. Eşti gata? Hai, că am venit să te iau ...»
«Săraca de mine, Moarte Sfântă, cât te-am rugat eu să vii să-mi spui când vrei să mă iei! Să-mi fi spus mai înainte ... Dar n-ai venit, Sfântă Moarte, să-mi spui ...»
«Cum n-am venit Catrină ?! Te-a durut vreodată urechea?»
«Da, m-a durut ...»
«Te-a durut capul, Catrină?»
«Da ...»
«Catrină, dar inima, dar vreun picior ?»
«M-a durut ...»
«Eu eram, Catrină! Eu îţi spuneam atunci să te pregăteşti că îndată oi veni să te iau.»
«Da' bine, aşa ai vorbit tu cu mine, Sfântă Moarte?!»
«Apoi eu aşa ştiu a vorbi, Catrină ...»
Şi a luat-o pe Catrina.

Ca să vezi ... Uite aşa ştie ea a vorbi cu noi. Ca atunci când eşti vinovat, ai făcut vreo poznă şi, înainte de a te duce la închisoare, întâi îţi trimite somaţia, pe urmă citaţia şi apoi mandatul - şi gata. Hai, de-acuma ... Te duce, nu te mai lasă.
Somaţia este un junghi, ca să te pregăteşi, să te spovedeşti la duhovnic.
Citaţia este o altă durere, ca să te şi împărtăşeşti.
Şi când a venit mandatul, nu te mai lasă ... Gata! «Te iau!» Pregătit, nepregătit ... «Bogdaproste c-am gătit... Am terminat ... Hai».
Gata, tătucă ... Să nu te sminteşti de trăsnăile mele.

Aşadar, tare ar fi bine ca din clipa asta să punem început bun, tătucă.
Fiindcă lucrurile trec, trec la vale şi vine clipa când va rândui Dumnezeu să dai examenul cel mai de pe urmă ...
Eheei ... acela de pe urmă este examen, nu glumă!
Acela să-l reuşim, tată, că atunci nu mai încap nici intervenţii, nici avocaţi, nici orice altă învăţătură - decât numai faptele, dacă le-ai făcut."

Părintele Paisie Olaru

Un sfat de folos

Părintele Ioanichie Bălan: Ce sfat mai de folos daţi ucenicilor de prin mânăstiri şi sate care vă iubesc şi se roagă pentru mântuirea Sfinţiei Voastre?

Părintele Paisie Olaru: Să trăiască în dragoste desăvârşită unii cu alţii, să se roage mereu, să iubească biserica şi citirea sfintelor cărţi, să asculte de duhovnicii lor, să facă multă milostenie, că aceea poate mult la Dumnezeu şi să fie întru toate smeriţi şi blânzi.
Cu un cuvânt: să facem cu toţii fapte vrednice de trai şi să nu uităm de moarte niciodată. De vom face aşa, sigur ne mântuim!

Psalmul 41

În ce chip cerbul la izvoarele apelor se grăbeşte,

Aşa sufletul meu spre Tine, Dumnezeule, doreşte.

Sufletul meu spre Tine, Dumnezeule, însetează,

Şi când la Tine gândeşte, cu totul se înviorează.

Ziua şi noaptea, în necaz, eu la Tine mă gândesc

Şi în loc de pâine eu cu lacrimi mă hrănesc.

Că aud pe mulţi cei ce stau împrejurul meu

Zicând: "Unde este Dumnezeul şi stăpânul tău?"

Însă mă mângâi şi zic sufletului meu:

Mai rabdă puţin şi aleargă la casa lui Dumnezeu,

Căci acolo sunt glasuri duhovniceşti ce prăznuieşte,

Deci bucură-te în necazuri, suflete, şi te veseleşte.

Şi în necazuri la Domnul nădăjduieşte,

Că Domnul din tot necazul te izbăveşte.

Aşadar, când îmi văd sufletul meu tulburat,

Cu gândul la Dumnezeu m-am ridicat.

Şi îmi aduc aminte de minunile Lui cele multe

De la mare, de la Iordan şi de ridicarea de pe Sfântul Munte.

Adâncul bunătăţilor şi al milostivirii Tale

A trecut peste adâncul răutăţilor mele.

Aşa că pentru toate se cade să-Ţi mulţumim

Şi ziua şi noaptea să Te preamărim.

Părintele Paisie Olaru

Scrieri ale Părintelui publicate după trecerea sa la Domnul:"Dă-le, Doamne, un colţişor de rai!Chipuri de monahi care au trecut la Domnul"

„Cartea Cuviosului Părinte Paisie Olaru, intitulată Dă-le, Doamne, un colţişor de rai! Chipuri de monahi care au trecut la Domnul, este o colecţie de portrete spirituale ale unor monahi pe care autorul i-a cunoscut în timpul vieţii sale. Aceste scrieri inedite au fost păstrate la Sfânta Mănăstire Sihăstria - Neamţ. Le publicăm acum, la împlinirea a 15 ani de la trecerea la Domnul a autorului, sub titlul "Dă-le, Doamne, un colţişor de răi", pentru că Părintele Paisie folosea adesea aceste cuvinte în rugăciunea sa pentru cei pe care-i binecuvânta.

Modul în care Părintele Paisie de la Sihăstria prezintă chipurile monahilor pe care i-a cunoscut la diferite mănăstiri: Cozancea, Sihăstria, Slatina sau Rarău, arată că autorul este deodată un om al pocăinţei şi al discernământului duhovnicesc. Părintele Paisie Olaru îmbină smerenia cu sinceritatea, fiind mereu preocupat de felul cum se pregăteşte omul pentru moarte.[...]

Cartea Părintelui Paisie Olaru este un îndemn pentru a înţelege esenţialul şi vocaţia vieţii monahale. Lumina şi lupta acestei cărţi, care cheamă pe om la împăcare cu Dumnezeu, cu semenii şi cu sine însuşi, contrastează mult cu tulburarea veacului în care trăim. Pentru Părintele Paisie, moartea a devenit un Paşte, o trecere la Domnul, într-un "colţişor de Rai", într-un "sălaş din Casa Tatălui ceresc" pentru că toată viaţa sa pe pământ a fost căutare şi pregustare a bucuriei cereşti.

Avem speranţă că de acolo, din ceruri, dintr-un "colţişor de Rai", Părintele Paisie Olaru se roagă pentru toţi cei ce caută mântuirea şi viaţa veşnică."

Acest fragment este extras din Cuvântul înainte scris de Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, pe atunci (2005) Înalt Prea Sfințit Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Volumul a apărut în anul 2005, la Editura Trinitas şi a fost reeditat în 2010 de Editura Doxologia (care este editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, fosta Trinitas).
http://editura.doxologia.ro/20101101/da-le-doamne-un-coltisor-de-rai-chipuri-de-monahi-trecuti-la-domnul

20 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Paisie

De pe portalul "Doxologia" (site realizat de Arhiepiscopia Iaşilor, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei):
- Cuvânt rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan în cadrul Simpozionului organizat la Mănăstirea Sihăstria cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la trecerea la cele veșnice a părintelui Paisie Olaru - 16 octombrie 2010.

Mare este darul tăcerii ...

"Să ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului Care zice: «Pentru tot cuvântul deșert vom da seamă în ziua judecății», iar un sfânt părinte zice că «de câte ori am vorbit m-am căit».

Mare este darul tăcerii!
Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deșartă și învățăm a ne ruga. Părinții noștri vorbeau «șapte vorbe pe zi» cum se spune, dar cu inima și cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morții și ziua judecății, încet-încet dobândim darul tăcerii și al rugăciunii.

Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: «Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. (Psalm 140,3)»

Să vezi şi să nu vezi ... să auzi şi să nu auzi ...
Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti!"

Părintele Paisie Olaru

Milă de săraci ai? Să nu-i judeci, tată!

"Milă de săraci ai? Să nu-i judeci, tată!
De-i poți ajuta, ajută-i! Și chiar dacă nu le dai un ban, ai milă de ei! Iar dacă ai, dă! Fă milostenie cu lucrul sau cu cuvântul! Fă tot ce poți! Nu-i da prea mult ca să nu-ți pară rău! Dar să nu-i judeci niciodată!

Și dacă dai, să fugi cât poți de mândrie! Să zici în gândul tău: «Parcă eu, dacă le dau, ce, le dau de milă? Le dau ca să scap de ei! Ei, parcă cine știe ce am făcut! Au fost sfinți care-și dădeau și hainele de pe ei. Eu ce mare lucru am făcut ?!»"

Părintele Paisie Olaru