miercuri, 24 noiembrie 2010

Scrieri ale Părintelui publicate după trecerea sa la Domnul:
"Dă-le, Doamne, un colţişor de rai!
Chipuri de monahi care au trecut la Domnul"

Cartea Cuviosului Părinte Paisie Olaru, intitulată Dă-le, Doamne, un colţişor de rai! Chipuri de monahi care au trecut la Domnul, este o colecţie de portrete spirituale ale unor monahi pe care autorul i-a cunoscut în timpul vieţii sale. Aceste scrieri inedite au fost păstrate la Sfânta Mănăstire Sihăstria - Neamţ. Le publicăm acum, la împlinirea a 15 ani de la trecerea la Domnul a autorului, sub titlul "Dă-le, Doamne, un colţişor de răi", pentru că Părintele Paisie folosea adesea aceste cuvinte în rugăciunea sa pentru cei pe care-i binecuvânta.

Modul în care Părintele Paisie de la Sihăstria prezintă chipurile monahilor pe care i-a cunoscut la diferite mănăstiri: Cozancea, Sihăstria, Slatina sau Rarău, arată că autorul este deodată un om al pocăinţei şi al discernământului duhovnicesc. Părintele Paisie Olaru îmbină smerenia cu sinceritatea, fiind mereu preocupat de felul cum se pregăteşte omul pentru moarte.[...]

Cartea Părintelui Paisie Olaru este un îndemn pentru a înţelege esenţialul şi vocaţia vieţii monahale. Lumina şi lupta acestei cărţi, care cheamă pe om la împăcare cu Dumnezeu, cu semenii şi cu sine însuşi, contrastează mult cu tulburarea veacului în care trăim. Pentru Părintele Paisie, moartea a devenit un Paşte, o trecere la Domnul, într-un "colţişor de Rai", într-un "sălaş din Casa Tatălui ceresc" pentru că toată viaţa sa pe pământ a fost căutare şi pregustare a bucuriei cereşti.

Avem speranţă că de acolo, din ceruri, dintr-un "colţişor de Rai", Părintele Paisie Olaru se roagă pentru toţi cei ce caută mântuirea şi viaţa veşnică.
"

Acest fragment este extras din Cuvântul înainte scris de Preafericitul Părinte Patriarh DANIEL, pe atunci (2005) Înalt Prea Sfințit Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Volumul a apărut în anul 2005, la Editura Trinitas şi a fost reeditat în 2010 de Editura Doxologia (care este editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, fosta Trinitas).
http://editura.doxologia.ro/20101101/da-le-doamne-un-coltisor-de-rai-chipuri-de-monahi-trecuti-la-domnul

vineri, 23 iulie 2010

Mare este darul tăcerii ...

"Să ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului Care zice: «Pentru tot cuvântul deșert vom da seamă în ziua judecății», iar un sfânt părinte zice că «de câte ori am vorbit m-am căit».

Mare este darul tăcerii!
Prin tăcere scăpăm de osândă, de clevetire, de vorbă deșartă și învățăm a ne ruga. Părinții noștri vorbeau «șapte vorbe pe zi» cum se spune, dar cu inima și cu buzele se rugau neîncetat. Dacă vom pune înaintea noastră păcatele noastre, ceasul morții și ziua judecății, încet-încet dobândim darul tăcerii și al rugăciunii.

Să ne rugăm lui Dumnezeu cu cuvintele psalmistului David: «Pune, Doamne, pază gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele. (Psalm 140,3)»

Să vezi şi să nu vezi ... să auzi şi să nu auzi ...
Multe să asculţi, dar puţine să vorbeşti!"

Părintele Paisie Olaru