Aş vrea ca pe nimeni să nu-l supăr sau să-l smintesc ...

Bătrânul şi bunul Părinte Paisie îi iubea foarte mult pe ucenici şi se bucura din inimă când îl căutau şi îl cercetau fiii săi sufleteşti. Iar daca vedea că unii îl părăsesc sau nu mai vin pe la chilia lui, zicea cu mâhnire:
- Iată, cutare şi cutare nu mai vin la spovedanie. Poate sunt bolnavi. Sau poate s-or fi smintit de mine, cum le-am vorbit! Domnul ştie. Eu am atâta dragoste ca orice suflet să se mântuiască şi să se folosească, cu darul lui Dumnezeu, şi aş vrea ca pe nimeni să nu-l supăr sau să-l smintesc ...

Părintele Paisie Olaru
(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 147-148, reeditată Ed. Doxologia, 2010)

Cum s-a vindecat o fetiţă

O familie din comuna Straja – Suceava nu avea copii. Soţul era necredincios şi îşi oprea soţia de la biserică. Iată însă cum i-a chemat Dumnezeu la credinţă, prin Părintele Paisie. Li s-a născut o fetiţă infirmă. Timp de doi ani copila nu se putea scula din pat. Doctorii nu mai aveau ce să-i facă. Sistemul nervos central era greu afectat.

Dar, auzind de Ieroschimonahul Paisie Olaru, care în 1982 se nevoia la Schitul Sihla, la îndemnul unor credincioşi, s-au dus la el să le facă rugăciuni de sănătate pentru fetiţa bolnavă. Căci le spuneau prietenii: „Dacă acest părinte nu va face copila sănătoasă, nimeni altul nu va putea s-o vindece!”

Au urcat cu greu până la chilia lui. Bătrânul i-a primit cu dragoste, le-a ascultat necazul, i-a spovedit apoi le-a citit rugăciuni de sănătate peste hainele copilei şi le-a dat undelemn sfinţit să ungă copila bolnavă acasă pe tot trupul, timp de trei zile, dimineaţa şi seara.

La întoarcere, tatăl copilei a promis lui Dumnezeu că, de se va face sănătoasă fetiţa lor, el se va întoarce la credinţă, va merge regulat la biserică, va posti toate posturile, miercurea şi vinerea şi se va pocăi de toate păcatele sale.

Ajungând acasă au făcut cum le-a spus bătrânul.

Au îmbrăcat copila bolnavă în hainele miruite la Schitul Sihla, au făcut rugăciuni, au ţinut zile de post şi au uns zilnic fetiţa cu undelemn sfinţit.

A treia zi, când s-a întors soţul de la serviciu, fetiţa se sculase în picioare şi încerca să vorbească, căci până atunci era fără grai. Văzând această minune, părinţii au căzut în genunchi şi cu lacrimi fierbinţi au mulţumit lui Dumnezeu pentru vindecarea copilei lor.

Astăzi fiica lor este normală şi întreaga familie este nelipsită de la biserică şi aduce laudă Domnului pentru toate.

Părintele Paisie Olaru
(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" scrisă de Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 150-151, reeditată Ed. Doxologia, 2010)
 

Cum şi-a schimbat cursul vieţii un tânăr arhitect francez

- preluat de pe doxologia.ro - 
  

Părintele Paisie împreună cu Arhim. Ioanichie Bălan

În vara anului 1990 a venit în pelerinaj, pe la mănăstirile din Moldova, un tânăr ortodox, arhitect din Paris. Ajungând şi la Mănăstirea Sihăstria, a auzit de vestitul duhovnic Paisie şi dorea să-i ceară un sfat duhovnicesc.

A fost primit cu dragoste de bătrânul.

- Părinte Paisie, a întrebat tânărul pelerin prin translator, nu ştiu ce să fac în viaţă, să mă căsătoresc sau să mă fac călugăr?

- Câţi ani aveţi, a întrebat Părintele Paisie?

- Am 31 de ani, părinte!

- Dacă a trecut vremea de căsătorie, du-te la o mănăstire, fă-te călugăr şi slujeşte lui Hristos că vei avea mare plată în ceruri!

Întorcându-se în patria sa, acest tânăr nu mai avea linişte în suflet. Cuvintele Părintelui Paisie şi glasul Duhului Sfânt îl chemau să renunţe la toate şi să se facă monah. După câteva luni a intrat în obştea Mănăstirii Sihăstria şi astăzi este ierodiacon şi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru harul primit.

Părintele Paisie Olaru
(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, paginile 149-150; 153-154, Ed. Doxologia, 2010)

Un pahar cu apă de ploaie

Fiind secetă în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat:

"Nu plouă, părinte, este secetă mare!".

Iar el răspundea:

"Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!"

După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: 

"Părinte Paisie, plouă afară!".

Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim:

"Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!".

(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 123-124, Ed. Doxologia, 2010)