Un pahar cu apă de ploaie

Fiind secetă în vara anului 1990, ucenicii îi spuneau Părintelui Paisie, care zăcea la pat:

"Nu plouă, părinte, este secetă mare!".

Iar el răspundea:

"Să ne rugăm lui Dumnezeu cu lacrimi şi să postim, că Domnul are de unde da, dacă are cui da!"

După ce a început să plouă, ucenicii i-au spus: 

"Părinte Paisie, plouă afară!".

Iar el a început a plânge în pat şi a zis ucenicului său de chilie, monahul Gherasim:

"Adă-mi şi mie un pahar cu apă de ploaie de afară să beau, că cine ştie ale cui sunt lacrimile acestea!".

(din cartea "Părintele Paisie Duhovnicul" - Arhimandrit Ioanichie Bălan, pag. 123-124, Ed. Doxologia, 2010)